Dedicație


Dedic aceste rânduri celor care sunt aici, acolo, dincolo, aproape, departe, pe lumea cealaltă sau la mii de kilometri distanță. Suntem oameni și ar trebui să nu uităm că avem o singură viață care merită trăită.

Dorește-ți mai mult pe zi ce trece, iubește necondiționat, iartă și mergi mai departe. Învață din greșelile trecutului și dacă simți că nu este  îndeajuns de dureros, mai greșește o dată, până când te înveți minte. Iubește-te chiar și atunci când crezi că singurul lucru pe care îl poți vedea, simți și auzi, este durerea și deznădejdea. 

Ai grijă de tine, omule! Ești singurul care poate avea cea mai mare grijă de tine deși sentimentul acela că unei alte persoane îi pasă de tine, este mult prea frumos. Bazează-te pe tine chiar și atunci când crezi că nu vei reuși, ceilalți dragi cu adevărat, oricum vor reprezenta un bonus. Nu te mai ascunde într-un colț uitat de lume când de fapt ai putea să fii în centrul ei. Citește mai mult »

Anunțuri

Poate dacă…


De ce să ne stăpânim emoțiile atunci când de fapt ne dorim să le eliberăm și poate chiar să le aprofundăm? De ce să mințim că nu simțim când de fapt ne dorim ca celălalt să ne citească în suflet și în ochi și să se vadă pe sine?

De ce spunem că avem doar o viață și totuși nu o trăim așa cum ar trebui? De ce ne batem cu pumnul în piept că suntem liberi și totuși nu facem în totalitate ceea ce ne dorim?

De ce lăsăm orgoliile să fie cele care primează în multe situații, mai ales când vine vorba de iubire ca mai apoi să ne plângem de milă că am rămas singuri? Întrebări peste întrebări și răspunsuri tot mai puține. Renunțăm la oameni buni pentru a face loc celor care uneori și noi știm și suntem conștienți că ne vor lăsa urme adânci și dureroase în suflet, punem pe primul loc ceea ce știm că ne poate răni, ca mai apoi să ne închidem în noi și să blestemăm viața. Ne întrebăm adesea, cum ar fi fost dacă?Citește mai mult »

O alta carte- Soni


Am citit de-a lungul timpului în care nu am postat nici un articol, câteva cărți care chiar mi-au plăcut și care chiar m-au impresionat într-o oarecare măsură. Una din ele este Soni și este scrisă de Andrei Ruse. Sincer, este una dintre cărțile despre care nu doar că nu am auzit dar nici să fiu disperată să o citesc nu eram. A fost o recomandare din partea unui amic și chiar mi-a plăcut mult și îi mulțumesc pentru asta.Citește mai mult »

2.


Durerea aia surdă pe care totuși o simteam, nu era atât de puternică dar știu că mă durea tot corpul și mi-l simțeam amorțit. Cred că visam sau cel puțin ceea ce se întâmpla nu prea părea a fi real.

Eram pe o plajă întinsă, mai pustie decât altele. Apa clipocea frumos atunci când se întâlnea iar și iar cu țărmul umed și rece. Era dupamiază și soarele nu mai ardea cu aceeași intensitate iar vântul adia ușor.  Nisipul îmi gâdila ușor tălpile.Pur și simplu simțeam mirosul mării și vântul cum îmi mângâia întregul trup. Aș fi vrut să îmi mângâie și sufletul pentru că nu înțelegeam ce căutam singură acolo.Citește mai mult »

Rol pe scena vieții


Probabil unii din cei care ma citeau sau ma citesc, si-au pus intrebarea de ce nu am mai scris de atata timp si de ce am disparut din aceasta lume frumoasa a randurilor asternute online. Nu am disparut total, sunt inca aici…:D

Acum ceva timp, viata mi-a dat nu o lovitura, ci mai multe. Am reusit insa sa trec peste si sa imi adun fiecare piesa din puzzle-ul care ma reprezenta si ma reprezinta in continuare.  Cu toatea cestea, inca imi pun intrebarea: ”Ce ar fi fost daca?”.Usor nu este si cei care au trecut prin lucruri dureroase, vor intelege foarte bine la ce ma refer.Citește mai mult »

1.


Dimineata, cer senin, soare cu dinti. Visez sau cred ca visez…Ma aflu inchisa intr-un spatiu intunecat si racoros si cineva parca ma absoarbe de toate puterile pe care le mai am. Ma uit in spatele meu si nu vad nimic altceva, decat intuneric. Un abis tampit de imagini negricoase, albicioase si murdare. De fapt, tot spatiul ala este murdar..Citește mai mult »

Ce este al nostru….


Se spune ca ce este al nostru, este pus deoparte. Sau departe :d Habar nu am dar sunt sigura ca exista ceva pentru fiecare si ma refer aici la ceva bun, ceva benefic sufletului nostru. Partea buna in toata aceasta treaba este ca exista totusi ceva ce este strict pentru noi si pentru sufletul nostru, pe cand partea proasta este cea ca nu stim cand sau cum sau unde va aparea acel lucru.Citește mai mult »

Carti? Cineva?


Cati oameni mai cumpara carti? Sau mai bine zis, cati oameni mai citesc vreo carte?

Cati isi mai dau un restart la imaginatie tinand in mana o carte, simtindu-i mirosul si sa adulmece povestile pe care le ascunde? Din pacate, cred ca astfel de oameni sunt tot mai putini de gasit. Partea buna este insa ca unii desi nu citesc, au totusi habar de ceea ce inseamna o carte si ceea ce paginile ei iti deschid in fata.Citește mai mult »

Ce faci atunci cand…?


Ce faci atunci cand stii ca totul se poate rezolva si totusi nu se rezolva? Ce faci? Cum reusesti sa treci peste muntele ala de frici nespuse dar simtite pana in adancul sufletului? Cum faci atunci cand vrei cu adevarat ceva si totusi exista ceva care nu te lasa sa mergi mai departe si sa lasi uitarii totul?Citește mai mult »